coșmagă - explicat in DEX

coșmagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COȘMÁGĂ, coșmăgi, s. f. (Reg.) Colibă de scânduri; baracă. – Et. nec.

coșmagă (Dicționaru limbii românești, 1939)
coșmágă f., pl. ăgĭ (rus. kolymága, căruță). Est. Casa stîneĭ, adăpostu cĭobanilor la stînă. Șopron mic. Fig. Iron. Cocĭoabă. – Și coșmoagă (oa dift.), pl. e. În Munt. coșmelie (CL. 1920, 520, și ChN. I, 10) și coșmolie, coșneagă și coșnĭoagă. În Cov. și coșmándră, pl. e, șandrama.

coșmagă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coșmágă (reg.) s. f., g.-d. art. coșmắgii; pl. coșmắgi

coșmagă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coșmagă f. Mold. bordeiu și în special colibă unde stau ciobanii. [Origină necunoscută].

coșmagă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COȘMÁGĂ, coșmăgi, s. f. (Reg.) Colibă de scânduri; baracă. — Et. nec.