coșcovi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COȘCOVÍ, pers. 3
coșcovește, vb. IV.
Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se ridica, a se dezlipi și a se plesni din cauza căldurii, a umezelii etc., a se coji, a se scoroji. – Din
coșcov.coșcovi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!coșcoví (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se coșcovéște, imperf. 3
sg. se coșcoveá; conj. prez. 3
să se coșcoveáscăcoșcovì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coșcovì v. Mold. a se deslipi de vechime sau de uscăciune (ca varul de pe pereți, plăcile de nuc de pe mobile).
coșcovi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COȘCOVÍ, pers. 3.
coșcovește, vb. IV.
Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se ridica, a se dezlipi și a se plesni din cauza căldurii, a umezelii etc.; a se coji, a se scoroji. — Din
coșcov.