coșava (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COȘÁVA, s. f. art. Vânt rece, cu viteză mare, asemănător cu bora, care bate primăvara dinspre Alpii Dinarici. –
Et. nec.coșava (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coșáva (vânt)
s. f. art.,
g.-d. art. coșáveicoșava (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COȘÁVA s. f. art. Vânt rece, cu viteză mare, asemănător cu bora, care bate primăvara dinspre Alpii Dinarici. —
Et. nec.