cloncăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLONCĂNÍ, pers. 3
cloncănește, vb. IV.
Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [
Prez. ind. pers. 3 și:
clóncăne] –
Clonc +
suf. -ăni.