clondir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLONDÍR, clondire, s. n. Vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, în care se păstrează băuturi. – Din
bg. krondir.clondir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)clondír (clondíre), s. n. – Carafă, sticlă. –
Var. crondir. Mr. clondir, megl. clundir. Ngr. ϰρυωντήριον (Vasmer,
Gr., 81;
cf. Cihac, II, 648),
cf. ngr. ϰροντήρι,
bg. krondir, sb. kondir, kondír (
sec. XV).
Der. directă din
bg. (Berneker 558) pare probabilă numai pentru
var.clondir (Dicționar de argou al limbii române, 2007)clondir, clondire s. n. (pop.) sticlă.
clondir (Dicționaru limbii românești, 1939)clondír n., pl.
e (ngr.
klondiri, krondiri și
kryondiri [scris
-ntiri], d.
krýos, frig, adică „vas care ține apa rece”; bg.
krondil și
krondir. V.
cristal).
Sud. Galon (vas de sticlă) de cîțĭ-va litri (5-6 orĭ chear [!] și 2-3 saŭ un simplu burcut). Conținutu lui:
un clondir de vin. – La început s´a zis așa celor de lut (ca cele de Curaçao), apoĭ și celor de sticlă. V.
urcĭor și
damigeană.clondir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clondír s. n.,
pl. clondíreclondir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clondir n. sticlă cu gâtul scurt și strâmt. [Gr. mod.].
clondir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLONDÍR, clondire, s. n. Vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, în care se păstrează băuturi. — Din
bg. krondir.