cloncan - explicat in DEX

cloncan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLONCÁN, cloncani, s. m. 1. (Înv. și reg.) Nume dat mai multor păsări (corbi, ulii, vulturi) care scot strigăte specifice asemănătoare. 2. Epitet depreciativ dat în trecut unor oameni de vază, unor funcționari superiori, unor fruntași politici. – Clonc + suf. -an.

cloncan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cloncan, cloncani s. m. polițist.

cloncan (Dicționaru limbii românești, 1939)
cloncán n. (d. clonc 2). Croncan, corb.

cloncan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cloncán (înv., reg.) s. m., pl. cloncáni

cloncan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cloncan m. V. croncan.

cloncan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLONCÁN, cloncani, s. m. 1. (Înv. și reg.) Nume dat mai multor păsări (corbi, ulii, vulturi) care scot strigăte specifice asemănătoare. 2. Epitet depreciativ dat în trecut unor oameni de vază, unor funcționari superiori, unor fruntași politici. — Clonc + suf. -an.