cloncan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLONCÁN, cloncani, s. m. 1. (
Înv. și
reg.) Nume dat mai multor păsări (corbi, ulii, vulturi) care scot strigăte specifice asemănătoare.
2. Epitet depreciativ dat în trecut unor oameni de vază, unor funcționari superiori, unor fruntași politici. –
Clonc +
suf. -an.