cloncăni - explicat in DEX

cloncăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.

cloncăni (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța.

cloncăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!cloncăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. clóncăne/cloncănéște, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 să clóncăne/să cloncăneáscă

cloncăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] — Clonc + suf. -ăni.

cloncănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cloncănì v. 1. a cânta, vorbind de cloșcă; 2. fam. a cârăi, a flecari; 3. Tr. a croncăni.