clasor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLASÓR, clasoare, s. n. Obiect (mapă, album, cutie, dulap etc.) special confecționat pentru păstrarea diferitelor lucruri clasate. – Din
fr. classeur.clasor (Dicționar de neologisme, 1986)CLASÓR s.n. 1. Mapă, album sau mobilă în care se păstrează documente, fotografii etc. clasate.
2. Aparat întrebuințat pentru clasarea anumitor materiale. [Pl.
-oare. / cf. fr.
classeur].
clasor (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLASÓR s. n. 1. mapă, album, mobilă în care se păstrează documente, fotografii etc. clasate. 2. aparat întrebuințat pentru clasarea anumitor materiale. (< fr.
classeur)
clasor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CLASÓR (‹
fr.)
s. n. 1. Obiect (mapă, album etc.) destinat păstrării hîrtiilor clasate, documentelor etc. ◊
C. filatelic = carnet cu file de carton pe care sînt lipite orizontal benzi de celofan, libere în partea superioară, în care se păstrează mărcile poștale.
2. Utilaj folosit pentru separarea gravimetrică a substanțelor minerale utile pe clase ce conțin granule de dimensiuni egale sau care au aceeași viteză de cădere.
clasor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clasór s. n.,
pl. clasoáreclasor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLASÓR, clasoare, s. n. Obiect (mapă, album, cutie, dulap etc.) special confecționat pentru păstrarea diferitelor lucruri clasate. — Din
fr. classeur.