clastocarst (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLASTOCÁRST, clastocarsturi, s. n. (
Geol.) Complex de fenomene și forme de relief dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă. – Din
rus. klastokarst.clastocarst (Dicționar de neologisme, 1986)CLASTOCÁRST s.n. Procese în forme de relief asemănătoare celor carstice, care iau naștere prin dizolvarea substanțelor solubile ce se găsesc dispersate în diverse roci. [< rus.
klastokarst].
clastocarst (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLASTOCÁRST s. n. complex de fenomene și forme de relief asemănătoare celor carstice, ce iau naștere prin dizolvarea substanțelor solubile care se găsesc dispersate în diverse roci. (< fr.
clastocarste, rus.
klastokarst)
clastocarst (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CLASTOCÁRST (‹
fr. {i}; {s}
gr. klastos „sfărîmat” +
fr. karstique „carstic”)
s. n. Forme de relief rezultate în urma unui complex de fenomene dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă (loess, gresii, tufuri calcaroase și vulcanice) și rezultate în urma dizolvării și spălării particulelor minerale din aceste roci ducînd la
sufoziunea și
tasarea acestora.
clastocarst (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLASTOCÁRST, clastocarsturi, s. n. (
Geol.) Forme de relief rezultate în urma unui complex de fenomene dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă. — Din
rus. klastokarst.