clasificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLASIFICÁRE, clasificări, s. f. Acțiunea de
a (se) clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare, sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. –
V. clasifica.clasificare (Dicționar de neologisme, 1986)CLASIFICÁRE s.f. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; repartizarea sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. [<
clasifica].
clasificare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CLASIFICÁRE (‹
clasifica)
s. f. 1. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; clasificație.
2. Operație logică prin care obiectele sînt ordonate și grupate în clase după anumite criterii. ◊
C. naturală =
c. făcută după criterii esențiale avînd drept scop descoperirea ordinii în realitate. ◊
C. artificială =
c. făcută după criterii convenționale considerate utile și avînd drept scop introducerea unei ordini în realitate. ◊
C. empirică =
c. făcută în scopuri pragmatice și având ca rezultat numai clase reale. ◊
C. teoretică =
c. făcută în scopuri teoretice și avînd ca rezultate nu numai clase reale, ci și clase posibile. ◊
C. analitică v. diviziune. ◊
Clasificarea științelor = stabilirea unor relații reciproce și sistematice între științe într-o etapă dată a dezvoltării lor, potrivit anumitor criterii. ◊ (
BIBL.)
C. zecimală (C.Z. și C.D.) = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor și studiilor în zece grupe numerotate 0-9 (indici principali), fiecare grupă avînd numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece (indici secundari). Criteriul a fost elaborat de bibliotecarul american M. Dewey. ◊
C. zecimală universală (C.Z.U.) = sistem, elaborat de P. Otlet și H. La Fontaine, care îmbunătățește criteriul lui Dewey, amplificîndu-i indexul științelor cu zeci de mii de subdiviziuni și subiecte. ◊
C. bugetară = grupare a veniturilor și a cheltuielilor bugetare (
ex. c. veniturilor după proveniență și a cheltuielilor după destinație).
clasificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clasificáre s. f.,
g.-d. art. clasificắrii; pl. clasificắriclasificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLASIFICÁRE, clasificări, s. f. Acțiunea de
a (se) clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație.
V. clasifica.