clarinetist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLARINETÍST, -Ă, clarinetiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care cântă din clarinet. – Din
fr. clarinettiste, germ. Klarinettist.clarinetist (Dicționar de neologisme, 1986)CLARINETÍST, -Ă s.m. și f. Cântăreț la clarinet. [Cf. fr.
clarinettiste, it.
clarinettista].
clarinetist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLARINETÍST, -Ă s. m. f. cântăreț la clarinet. (< fr.
clarinettiste, germ.
Klarinettist)
clarinetist (Dicționaru limbii românești, 1939)*clarinetíst, -ă s. (d.
clarinet; fr.
-ettiste, it.
-ettista). Care cîntă din clarinet.
clarinetist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clarinetíst s. m.,
pl. clarinetíșticlarinetist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLARINETÍST, -Ă, clarinetiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care cântă la clarinet. — Din
fr. clarinettiste, germ. Klarinettist.