clarificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLARIFICATÓR, -OÁRE, clarificatori, -oare, adj. (Rar) Care clarifică, limpezește, lămurește. –
Clarifica +
suf. -tor.clarificator (Dicționar de neologisme, 1986)CLARIFICATÓR, -OÁRE adj. Care clarifică. //
s.n. Substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. [<
clarifica +
-tor].
clarificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLARIFICATÓR, -OÁRE I.
adj. care clarifică. II. s. n. substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. (< clarifica + -tor)
clarificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clarificatór adj. m.,
pl. clarificatóri; f. sg. și
pl. clarificatoáreclarificator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLARIFICATÓR, -OÁRE, clarificatori, -oare, adj. Care clarifică, limpezește, lămurește. —
Clarifica +
suf. -tor