clarinet - explicat in DEX

clarinet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape. [Var.: (reg.) clanarét s. n., clarinétă s. f.] – Din fr. clarinette, germ. Klarinette.

clarinet (Dicționar de neologisme, 1986)
CLARINÉT s.n. Instrument muzical de suflat, compus dintr-un tub de lemn, cu muștiuc și ancie simplă și cu clape. [Var. clarinetă s.f. / < fr. clarinette, it. clarinetto].

clarinet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
clarinét (clarinéte), s. n. – Instrument muzical de suflat. – Var. clarinetă. Mr. clărnetă. Fr. clarinette. – Der. clarinetist, s. m., din fr.

clarinet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLARINÉT s. n. instrument muzical de suflat din lemn, cu muștiuc și ancie simplă, cu clape. (< fr. clarinette, germ. Klarinette)

clarinet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clarinét n., pl. e (it. clarinetto) și clarinetă f., pl.e (fr. clarinette). Muz. Flaut cu bîzîitoare (ance). – Munt. Vulg. clanaret, pl. e. V. fagot.

clarinet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clarinét s. n., pl. clarinéte

clarinet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape. [Var.: (reg.) clanarét s. n., clarinétă s. f.] — Din fr. clarinette, germ. Klarinette.