clacaj - explicat in DEX

clacaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLACÁJ, clacaje, s. n. Faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic. – Din fr. claquage.

clacaj (Dicționar de neologisme, 1986)
CLACÁJ s.n. 1. Distensie, ruptură a unui ligament, a unui mușchi. 2. Boală a cailor, care se manifestă prin umflarea tendoanelor, în special la picioarele din față. [< fr. claquage].

clacaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLACÁJ s. n. 1. distensie, ruptură a unui ligament, a unui mușchi. 2. boală a cailor care se manifestă prin umflarea tendoanelor. (< fr. claquage)

clacaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clacáj s. n., pl. clacáje

clacaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLACÁJ, clacaje, s. n. Faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic. — Din fr. claquage.