clăbuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLĂBÚC, clăbuci, s. m. 1. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă. ♦ Spumă care apare la suprafața unor lichide când sunt agitate, când fierb sau când fermentează.
2. Salivă spumoasă, albicioasă (și cu bășici). ◊
Expr. A face clăbuci la gură = A vorbi mult și cu furie.
3. Sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului și a căldurii.
4. (Rar, la
pl.) Rotocoale de fum sau de aburi. – Din
bg. klabuk, scr. klobuk.