clacare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLACÁRE, clacări, s. f. Acțiunea de
a claca. –
V. claca.clacare (Dicționar de neologisme, 1986)CLACÁRE s.f. Acțiunea de a (se) claca; clacaj. [<
claca].
clacare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clacáre s. f.,
g.-d. art. clacắrii; pl. clacắriclacare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLACÁRE, clacări, s. f. Acțiunea de a
claca. —
V. claca.