ciulei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIULÉI, ciulei, s. m. Mică plantă erbacee cu frunze înguste și țepoase, cu tulpina foarte ramificată și acoperită cu peri
(Ceratocapus arenarius). –
Et. nec.ciulei (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CIULEI, Liviu (1923-2011, București), actor, scenograf și regizor român.
M. coresp. al
Acad. (1992). Roluri: Puk („Visul unei nopți de vară” de Shakespeare), Danton („Moartea lui Danton”, de Büchner); a montat „Cum vă place” de Shakespeare, „
Sfînta Ioana” de B. Shaw, „Opera de trei parale” de B. Brecht, „O scrisoare pierdută” de I.L. Cragiale și a regizat filmele: „Erupția”, „Valurile Dunării” și „Pădurea
spînzuraților”.
ciulei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciuléi s. m.,
pl. ciuléi, art. ciuléiiciulei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIULÉI, ciulei, s. m. Mică plantă erbacee cu frunze înguste și țepoase, cu tulpina foarte ramificată și acoperită cu peri
(Ceratocapus arenarius). —
Et. nec.