ciulama - explicat in DEX

ciulama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIULAMÁ, ciulamale, s. f. Mâncare (de pasăre) cu sos alb și gros de făină. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) ciulama = a bate, a zdrobi (pe cineva). – Din tc. çullama.

ciulama (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ciulamá (ciulamále), s. f. – Mîncare orientală cu sos alb (făină fără ou), cu carne, ciuperci, spanac etc. Tc. çulama (Șeineanu, II, 138; Lokotsch 138).

ciulama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciulamá s. f., art. ciulamáua, g.-d. art. ciulamálei; pl. ciulamále, art. ciulamálele

ciulama (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIULAMÁ, ciulamale, s. f. Mâncare (de pasăre, ciuperci etc.) cu sos alb și gros de faină. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) ciulama = a bate, a zdrobi (pe cineva). Din tc. çullama.

cĭulama (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭulamá f. (turc. čalama). Un fel de sos gros albicĭos compus din făină, zeamă de carne saŭ lapte și unt. – Și cĭolama. V. colărez.

ciulamà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciulamà f. mâncare fiartă din făină, lapte și unt, la care se adaogă și bucățele de puiu de găină: bucate de cele sănătoase... musaca, capama, ciulama AL. [Turc. ČULAMA].