spânzurat - explicat in DEX

spânzurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÂNZURÁT¹ s. n. (Rar) Spânzurare. – V. spânzura.

spânzurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÂNZURÁT², -Ă, spânzurați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare. ♦ (Fam.; substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tânăr care se ține de pozne, de nebunii; ștrengar, neastâmpărat. 2. Agățat, atârnat, suspendat. – V. spânzura.

spânzurat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spânzurát s. n.

spânzurat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spânzurat a. suspendat: pădurile spânzurate pe coastele tale BĂLC. ║ m. vrednic de ștreang.

spânzurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPÂNZURÁT¹ s. n. (Rar) Spânzurare. — V. spânzura.

spânzurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPÂNZURÁT², -Ă, spânzurați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare. ♦ Fam.; substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tânăr care se ține de pozne, de nebunii; ștrengar, neastâmpărat. 2. Agățat, atârnat, suspendat. — V. spânzura.