ciulin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciulín (ciulíni), s. m. –
1. Varietate de scaiete (Carduus nutans; Dipsacus silvestris; Onopordon Acanthium; Berberis vulgaris; Xanthium spinosum; etc.). –
2. (Înv.) Cui de fier folosit la tortură. –
Mr. ciuliiă „spin.”
Sl.,
cf. rus. čilim, mag. súlyom (Cihac, II, 58); din
mag. după Gáldi,
Dict., 173. –
Der. ciulinos, adj. (spinos);
ciuline, s. f. pl. (paste făinoase).