ciulin - explicat in DEX

ciulin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIULÍN, ciulini, s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele spinoase, cu flori roșii, care crește pe locuri necultivate; scaiete (Carduus nutans). – Cf. rus. čilim.

ciulin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ciulín (ciulíni), s. m. – 1. Varietate de scaiete (Carduus nutans; Dipsacus silvestris; Onopordon Acanthium; Berberis vulgaris; Xanthium spinosum; etc.). – 2. (Înv.) Cui de fier folosit la tortură. – Mr. ciuliiă „spin.” Sl., cf. rus. čilim, mag. súlyom (Cihac, II, 58); din mag. după Gáldi, Dict., 173. – Der. ciulinos, adj. (spinos); ciuline, s. f. pl. (paste făinoase).

ciulin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciulín s. m., pl. ciulíni

ciulin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciulin m. scaiete, spin: mărăcini și ciulini vor răsări ție (stil biblic); 2. Mold. Tr. castane de baltă (Trappa natans). [Rus. ČILIMŬ].

ciulin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIULÍN, ciulini, s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele spinoase, cu flori roșii, care crește pe locuri necultivate; scaiete (Carduus nutans). — Cf. rus. čilim.

cĭulin (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭulín m. (d. cĭulină). Un fel de scaĭ (carduus nutans) ale căruĭ fructe, numite tot cĭulinĭ, marĭ cît sîmburiĭ de măslină, se prind de păru animalelor. O plantă de baltă (trapa natans) numită și colțan. V. colțan.