citațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CITAȚIÚNE s. f. v. citație.citațiune (Dicționar de neologisme, 1986)CITAȚIÚNE s.f. v.
citație.
citațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*citațiúne f., (lat.
citátio, -ónis). Acțiunea de a cita. Pasagiŭ citat:
citațiunile uneĭ cărțĭ. Hîrtie care conține un ordin pin [!] care te cheamă la judecată (ca vinovat orĭ ca martur [!]). – Și
-áție.citațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)citați(un)e f.
1. ordinul și actul prin care se somează de a compare înaintea tribunalului;
2. pasaj luat dintr’un autor;
3. punere la ordinea zilei a unui militar pentru o acțiune strălucită sau un act de eroism.
citațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CITAȚIÚNE s. f. v. citație.