citadelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CITADÉLĂ, citadele, s. f. (Adesea
fig.)
1. Mică fortăreață situată în incinta unei cetăți, a unui oraș, care servea ca rezistență și ca ultim refugiu al celor asediați. ♦
P. gener. Oraș (întărit).
2. Fortăreață, castel, cetate ridicată în afara zidurilor unui oraș, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia. – Din
fr. citadelle, it. cittadella.