citabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CITÁBIL, -Ă, citabili, -e, adj. Care poate fi citat, vrednic de menționat. – Din
fr. citable.citabil (Dicționar de neologisme, 1986)CITÁBIL, -Ă adj. Care poate fi vrednic de a fi citat, amintit. [Cf. fr.
citable].
citabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CITÁBIL, -Ă adj. vrednic de a fi citat. (< fr.
citable)
citabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)citábil adj. m.,
pl. citábili; f. citábilă, pl. citábilecitabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CITÁBIL, -Ă, citabili, -e, adj. Care poate fi citat, vrednic de menționat. — Din
fr. citable.