citadin - explicat in DEX

citadin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.

citadin (Dicționar de neologisme, 1986)
CITADÍN, -Ă adj. De oraș, al orașului, orășenesc. // s.m. și f. Locuitor al unui oraș; orășean. [< it. cittadino].

citadin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CITADÍN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. (< fr. citadin, it. cittadino)

citadin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; adj. f., s. f. citadínă, pl. citadíne

citadin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.