citație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CITÁȚIE, citații, s. f. 1. Invitație oficială scrisă, prin care o persoană este chemată să se înfățișeze la o anumită dată înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități; citare;
p. ext. (
concr.) hârtie oficială care cuprinde această invitație.
2. (
Înv.) Citat. [
Var.: (
înv.)
citațiúne s. f.] – Din
fr. citation, lat. citatio, -onis.citație (Dicționar de neologisme, 1986)CITÁȚIE s.f. Invitație oficială scrisă, prin care cineva este chemat să se prezinte înaintea unei instanțe judecătorești; (
p. ext.) hârtie oficială care cuprinde această invitație. [Gen.
-iei, var.
citațiune s.f. / < lat.
citatio, it.
citazione, cf. fr.
citation].
citație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CITÁȚIE s. f. înscris oficial prin care cineva este invitat să se prezinte înaintea unui organ judecătoresc sau de urmărire penală. (< fr.
citation, lat.
citatio)
citație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)citáție (-ți-e) s. f.,
art. citáția (-ți-a), g.-d. art. citáției; pl. citáții, art. citáțiile (-ți-i-)citație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CITÁȚIE, citații, s. f. 1. Invitație oficială scrisă, prin care o persoană este chemată să se înfățișeze la o anumită dată înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități; citare;
p. ext. (
concr.) hârtie oficială care cuprinde această invitație.
2. (
Înv.) Citat. [
Var.: (
înv.)
citațiúne s. f.] — Din
fr. citation, lat. citatio, -onis.