ciripit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRIPÍT s. n. Faptul de
a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele. –
V. ciripi.ciripit (Dicționaru limbii românești, 1939)ciripít n., pl.
urĭ. Acțiunea de a ciripi mereŭ:
ciripitu păsărelelor.ciripit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciripít s. n.ciripit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciripit n. fapta de a ciripi.
ciripit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRIPÍT s. n. Faptul de
a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele. —
V. ciripi.