ciripie - explicat in DEX

ciripie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIRIPÍE, ciripii, s. f. (Reg.) Sfoară muiată în vopsea (roșie), pe care o întinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scânduri, pe bârne etc. ◊ Expr. (A merge sau a se duce, a trage) ca pe ciripie = (a merge sau a se duce, a trage) drept, în linie dreaptă. – Din tc. çirpi.

ciripie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ciripíe¹ s.f. sg. (reg. înv.) nisip (negru sau roșu) care se presăra pe foile scrise cu cerneală; părăzel, porozău.

ciripie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ciripíe (ciripíi), s. f. – Sfoară de dulgher. – Var. cerepie, Tc. çirp (Șeineanu, II, 134; Meyer 446; Lokotsch 450), cf. alb. tsirip, sb. cirpija.

ciripie (Dicționaru limbii românești, 1939)
ciripíe f. (turc. čyrpy, cumpăna dulgheruluĭ). Sfoara cu care tîmplaru (muind-o în văpsea, întinzînd-o și cĭupind-o) face dungĭ pe lemn ca să știe pe unde să taĭe. Fig. Ca pe ciripie, în linie dreaptă, fără pedică [!]: a ajuns acolo ca pe ciripie. V. strună, găitan.

ciripie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciripíe (reg.) s. f., art. ciripía, g.-d. art. ciripíei; pl. ciripíi, art. ciripíile

ciripie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciripie f. sfoara roșie a dulgherilor; ca pe ciripie, în linie dreaptă, întins: merse drept ca pe ciripie la stuful cu flori ISP. [Turc: ČIRPI].

ciripie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIRIPÍE, ciripii, s. f. (Reg.) Sfoară muiată în vopsea (roșie), pe care o întinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scânduri, pe bârne etc. ◊ Expr. (A merge sau a se duce, a trage) ca pe ciripie = (a merge sau a se duce, a trage) drept, în linie dreaptă. — Din tc. çirpi.