ciripi - explicat in DEX

ciripi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.

ciripi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ciripi, ciripesc v. t., v. i. a denunța, a trăda

ciripi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 să ciripeáscă

ciripì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciripì v. a cânta cu glas subțire și puțin tare (ca puii de păsări). [Onomatopee].

ciripi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. — Din cirip.