circumscripție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCUMSCRÍPȚIE, circumscripții, s. f. Subdiviziune a unei unități teritorial-administrative, organizată în vederea desfășurării în bune condiții a unei activități (financiare, sanitare, de alegeri etc.) în cadrul statului; instituție, serviciu etc. care asigură desfășurarea acestei activități; circă. – Din
lat. circumscriptio, fr. circonscription.circumscripție (Dicționar de neologisme, 1986)CIRCUMSCRÍPȚIE s.f. Delimitare teritorial-administrativă în cadrul unui oraș, județ, sector etc. ◊
Circumscripție electorală = unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor;
circumscripție sanitară = unitate teritorială de bază în sistemul de ocrotire a sănătății. [Gen.
-iei. / < lat.
circumscriptio, fr.
circonscription].
circumscripție (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIRCUMSCRÍPȚIE s. f. delimitare teritorial-administrativă în cadrul unui oraș, județ, sector etc.; secție, serviciu, instituție care se ocupă cu o anume activitate (financiară, medicală, de poliție etc.). ♦ ~ electorală = unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor; ~ sanitară = unitate teritorială de bază în sistemul de ocrotire a sănătății. (< fr.
circonscription, lat.
circumscriptio)
circumscripție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)circumscrípție (-ți-e) s. f.,
art. circumscrípția (-ți-a), g.-d. art. circumscrípției; pl. circumscrípții, art. circumscrípțiile (-ți-i-)circumscripție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRCUMSCRÍPȚIE, circumscripții, s. f. Subdiviziune a unei unități administrativ-teritoriale, stabilită în vederea alegerilor pentru organele reprezentative ale statului sau în vederea desfășurării unei activități de stat; circă. —
Din lat. circumscriptio, fr. circonscription.