circumscrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCUMSCRÍE, circumscríu, vb. III.
Tranz. 1. A delimita o problemă, un lucru etc., a restrânge la un anumit cadru.
2. A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon; a construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. – Din
lat. circumscribere (după
scrie).
circumscrie (Dicționar de neologisme, 1986)CIRCUMSCRÍE vb. III. tr. 1. A cuprinde, a încadra, a delimita între anumite margini, limite.
2. A face o figură în jurul altei figuri, atingând-o la margini. [P.i.
circumscríu. / după lat.
circumscribere <
circum – împrejur,
scribere – a scrie, cf. fr.
circonscrire].
circumscrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIRCUMSCRÍE vb. tr. 1. a construi o figură geometrică circumscrisă. 2. a delimita, a încadra între anumite limite; a demarca. (după lat.
circumscribere)
circumscrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)circumscríe (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. circumscríu, 2
sg. circumscríi, 1
pl. circumscríem, 2
pl. circumscríeți; conj. prez. 3
să circumscríe; imper. 2
pl. circumscríeți; ger. circumscriínd (-scri-ind); part. circumscríscircumscrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)circumscrie v.
1. a da limite;
2. Geom. a desena o figură în jurul alteia.
circumscrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRCUMSCRÍE, circumscríu, vb. III.
Tranz. 1. A delimita o problemă, un lucru etc., a restrânge la un anumit cadru.
2. A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon; a construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. —
Din lat. circumscribere (după
scrie).