circumscripție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCUMSCRÍPȚIE, circumscripții, s. f. Subdiviziune a unei unități teritorial-administrative, organizată în vederea desfășurării în bune condiții a unei activități (financiare, sanitare, de alegeri etc.) în cadrul statului; instituție, serviciu etc. care asigură desfășurarea acestei activități; circă. – Din
lat. circumscriptio, fr. circonscription.