circumscriere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCUMSCRÍERE, circumscrieri, s. f. Acțiunea de
a circumscrie și rezultatul ei. –
V. circumscrie.circumscriere (Dicționar de neologisme, 1986)CIRCUMSCRÍERE s.f. Acțiunea de a circumscrie și rezultatul ei. [Pron.
-scri-e-. / <
circumscrie].
circumscriere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)circumscríere s. f.,
g.-d. art. circumscríerii; pl. circumscríericircumscriere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRCUMSCRÍERE, circumscrieri, s. f. Acțiunea de
a circumscrie și rezultatul ei. —
V. circumscrie.