ciocnet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIÓCNET, ciocnete, s. n. Zgomot produs de lovirea a două obiecte tari. –
Ciocni +
suf. -et.ciocnet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciócnet s. n.,
pl. ciócneteciocnet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIÓCNET, ciocnete, s. n. Zgomot produs de lovirea a două obiecte tari. —
Ciocni +
suf. -et.