ciocni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOCNÍ, ciocnesc, vb. IV.
1. Refl. (recipr.)
intranz. și
tranz. A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (făcând zgomot). ♦
Tranz. A lovi ouăle roșii unul de altul cu unul dintre capete, conform tradiției legate de sărbătoarea Paștilor. ♦
Tranz. (Despre pui) A sparge coaja oului în care s-a format, pentru a ieși din el. ♦
Tranz. A lovi ușor unul de altul paharele de băutură, în semn de urare.
2. Tranz. A lovi un obiect fragil, producându-i o crăpătură, o plesnitură; a face să crape, să plesnească.
3. Refl. recipr. Fig. (Despre interese, idei etc.) A fi sau a veni în contradicție.
4. Refl. recipr. Fig.(Despre armate adverse; rar, despre oameni) A se încăiera, a se bate. –
Cf. bg. čukna, ucr. koknuti.ciocni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciocní (ciocnésc, ciocnít), vb. –
1. A bate, a izbi. –
2. A bate în ușă. –
3. A închina, a lovi ușor paharele înainte de a bea. –
4. A tăbărî, a năvăli, a se repezi. –
5. A rezista, a se opune. –
Mr. ciucăes, megl. ciucnes. Formație spontană, plecîndu-se de la
cioc „zgomot produs de o izbitură”, care prezintă un paralelism perfect cu
ciocăni. Se consideră, totuși (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), că trebuie să provină din vreo formă
sl. ca
rus. čoknuti, bg. čeknuvam; ceea ce nu pare posibil, dacă se ia în considerație aceeași posibilitate expresivă, aplicată identic
boc(ă)ni și
poc(ă)ni. Der. ciocnaș, s. m. (miner care muncește într-o salină),
cf. ciocănaș, probabil prin contaminare cu
ocnaș; ciocneală s. f. (izbitură);
ciocnet, s. f. (izbitură);
ciocnitură, s. f. (izbitură).
ciocni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciocní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ciocnésc, imperf. 3
sg. ciocneá; conj. prez. 3
să ciocneáscăciocni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOCNÍ, ciocnesc, vb. IV.
1. Refl. (recipr.)
intranz. și
tranz. A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (făcând zgomot). ♦
Tranz. A lovi ouăle roșii unul de altul cu unul dintre capete, conform tradiției legate de Paște. ♦
Tranz. (Despre pui) A sparge coaja oului în care s-a dezvoltat, pentru a ieși din el. ♦
Tranz. A lovi ușor unul de altul paharele de băutură, în semn de urare.
2. Tranz. A lovi un obiect fragil, producându-i o crăpătură, o plesnitură; a face să crape, să plesnească.
3. Refl. recipr. Fig. (Despre interese, idei etc.) A fi sau a veni în contradicție.
4. Refl. recipr. Fig. (Despre armate adverse; rar, despre oameni) A se încăiera, a se bate. —
Cf. bg. čukna, ucr. koknuti.ciocnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciocnì v.
1. a bate sau lovi cu ciocul;
2. a izbi, a lovi în ceva:
la Paște se ciocnește ouă roșii; 3. a lovi paharul său de al altuia, închinând în sănătatea sa:
a se cam ciocni, a se îmbăta; 4. refl. ase atinge izbindu-se:
trenurile s’au ciocnit. [Cf. ČORNYTI, a izbi].