ciocnit - explicat in DEX

ciocnit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOCNÍT², -Ă, ciocniți, -te, adj. 1. Crăpat, plesnit. 2. Fig. (Ir.) Țicnit. – V. ciocni.

ciocnit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOCNÍT¹ s. n. Faptul de a (se) ciocni. – V. ciocni.

ciocnit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciocnít s. n.

ciocnit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciocnit a. 1. lovit cu sgomot; 2. crăpat, plesnit; 3. fig. țicnit: e cam ciocnit, îi lipsește o doagă; 4. fam. amețit de vin.

ciocnit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOCNÍT¹ s. n. Faptul de a (se) ciocni. — V. ciocni.

ciocnit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOCNÍT², -Ă, ciocniți, -te, adj. 1. Crăpat, plesnit. 2. Fig. (Ir.) Țicnit. — V. ciocni.

cĭocnit (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭocnít, -ă adj. Izbit. Fig. Fam. Țicnit, dogit, cam nebun.