cioclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIÓCLU, ciocli, s. m. (
Peior.) Persoană care transportă morții la groapă. –
Cf. bg. čokla.cioclu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cióclu (cio-clu) s. m.,
art. cióclul; pl. ciócli, art. ciócliicioclu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cioclu m. cel ce sapă mortului groapa. [Derivat din
cioaclă].
cioclu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIÓCLU, ciocli, s. m. Persoană care transportă morții la groapă. —
Cf. bg. čokla.cĭoclu (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭóclu m. (d.
cĭoaclă, care e o var. din
țaclă, adică „acela care duce sicriu pe cele doŭă țacle”. D. rom. vine bg.
čokla, cĭoclu). Cĭoclaș, acela care duce morțiĭ la groapă saŭ îĭ și îngroapă (gropar).