cicerone - explicat in DEX

cicerone (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CICERÓNE, ciceroni, s. m. Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. – Din it. cicerone, fr. cicérone.

cicerone (Dicționar de neologisme, 1986)
CICERÓNE s.m. Călăuză care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. pentru a-i conduce, pentru a le da explicații etc. [< it. cicerone, fr. cicérone].

cicerone (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CICERÓNE s. m. călăuză, ghid care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. (< it. cicerone, fr. cicérone)

cicerone (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ciceróne m. (it. cicerone, d. lat. Cicero, -ónis, celebru orator). Acela care te conduce într-un oraș orĭ în alt loc necunoscut ție.

cicerone (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciceróne (călăuză) s. m., art. cicerónele; pl. ciceróni

cicerone (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cicerone m. cel ce arată străinilor curiozitățile unui oraș.

cicerone (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Cicerone (Marcu Tuliu) m. cel mai celebru dintre oratorii romani; consul, mântui patria de conspirațiunea lui Catilina (63 a. Cr.); fu sugrumat din ordinul triumvirului Antoniu. Afară de discursuri, el a lăsat numeroase opere filozofice inspirate de doctrina lui Platon (106-43 a. Cr.).

cicerone (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CICERÓNE, ciceroni, s. m. Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. — Din it. cicerone, fr. cicérone.