cicero - explicat in DEX

cicero (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÍCERO¹ s. m. invar. (Tipogr.) 1. Corp de literă de 12 puncte tipografice. 2. Albitură având baza un pătrat de un cicero¹ (1). – Din fr. cicéro.

cicero (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÍCERO² s. m. invar. Gen de tunsoare bărbătească (scurtă). – Din n. pr. Cicero.

cicero (Dicționar de neologisme, 1986)
CÍCERO s.n. 1. Corp de literă de 12 puncte tipografice. ◊ Dublu cicero = literă tipografică cu corpul de 24 de puncte, sau de 2 cicero. 2. Albitură având baza unui pătrat cu dimensiunile unui corp de literă de 12 puncte. [< fr. cicéro].

cicero (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
Cícero s. m. pr. – Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. Der. cicero, s. m. invar. (corp de literă de 12 puncte tipografice), din fr. cicéro; cicerone, s. m. (călăuză, ghid), din it. cicerone; cicronian, adj.

cicero (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÍCERO¹ s. m. 1. corp de literă de 1² puncte tipografice. 2. albitură având baza unui pătrat cu dimensiunile unui cicero¹ (1). (< fr. cicéro)

cicero (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÍCERO² s. m. inv. gen de tunsoare bărbătească (scurtă). (cf. Cicero)

cicero (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CICERO, Marcus Tullius (106-43 î. Hr.), om politic, orator, filozof și scriitor roman. În calitate de consul a demascat conjurația lui Catilina împotriva Senatului (63 î. Hr.). Asasinat din porunca lui Antonius, pe care îl atacase, susținîndu-l pe Octavian, nepotul lui Cezar. Discursurile sale politice („Catalinarele”, „Filipicele”), pledoariile juridice, tratatele de retorică și de stil („Despre invențiune”, „Despre orator”) au ridicat la un înalt nivel proza și elocința latină. Filozof eclectic, a manifestat preferință pentru doctrina Noii Academii, în teoria cunoașterii, și pentru stoicism, în morală („Despre supremul bine și supremul rău”, „Despre îndatoriri”, „Despre natura zeilor”). Contribuții la formarea vocabularului filozofic latin, temelie a terminologiei filozofice europene.

cicero (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cícero (nom. latin al numeluĭ Cicerone), numele unuĭ fel de litere tipografice.

cicero (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!cícero¹ (despre tunsori) adj. invar., adv.

cicero (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!cícero² (corp de literă) s. n.