cicisbeu - explicat in DEX

cicisbeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CICISBÉU, cicisbei, s. m. (În trecut, în unele țări) Curtezan al unei femei măritate, care o însoțea pretutindeni. – Din it. cicisbeo.

cicisbeu (Dicționar de neologisme, 1986)
CICISBÉU s.m. Curtezan al unei doamne; cavaler care servea o doamnă (în sec. XVIII); sigisbeu. [< it. cicisbeo, cf. sp. chichisveo].

cicisbeu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cicisbéu (cicisbéi), s. m. – Curtezan. It. cicisbeo (sec. XIX). Folosit mai ales în lit. romantică.

cicisbeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CICISBÉU s. m. curtezan al unei doamne; cavaler care servea o doamnă. (< it. cicisbeo)

cicisbeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cicisbéu s. m., art. cicisbéul; pl. cicisbéi, art. cicisbéii

cicisbeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CICISBÉU, cicisbei, s. m. (În trecut, în unele țări) Curtezan al unei femei măritate, care o însoțea pretutindeni. — Din it. cicisbeo.