cicatrizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CICATRIZÁRE, cicatrizări, s. f. Faptul de
a se cicatriza. –
V. cicatriza.cicatrizare (Dicționar de neologisme, 1986)CICATRIZÁRE s.f. Faptul de a (se) cicatriza. [<
cicatriza].
cicatrizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cicatrizáre (-ca-tri-) s. f.,
g.-d. art. cicatrizắrii; pl. cicatrizắricicatrizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CICATRIZÁRE, cicatrizări, s. f. Faptul de
a se cicatriza. —
V. cicatriza.