chiurluit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHIURLUÍT, -Ă,chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). – Et. nec.
chiurluit(Dicționar de argou al limbii române, 2007) chiurluit, -ă,chiurluiți, – te adj. (pop.) beat
chiurluit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) chiurluít (reg.) (chiur-) adj. m., pl. chiurluíți; f. chiurluítă, pl. chiurluíte
chiurluit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHIURLUÍT, -Ă,chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). — Et. nec.