chiuretaj - explicat in DEX

chiuretaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHIURETÁJ, chiuretaje, s. n. Faptul de a chiureta; chiuretare. – Din fr. curetage.

chiuretaj (Dicționar de neologisme, 1986)
CHIURETÁJ s.n. Chiuretare; (spec.) Raclaj. [< fr. curetage].

chiuretaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CHIURETÁJ s. n. chiuretare; raclaj. (< fr. curetage)

chiuretaj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CHIURETÁJ (‹ fr.) Operație efectuată cu ajutorul chiuretei, ca modalitate terapeutică de curațare a unor cavități naturale (uter, cavitate articulară etc.), plăgi, țesut osos, cartilaginos ori în scop de diagnostic pentru recoltarea unor țesuturi (biopsie). Sin. raclaj.

chiuretaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chiuretáj (chiu-) s. n., pl. chiuretáje

chiuretaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHIURETÁJ, chiuretaje, s. n. Faptul de a chiureta; chiuretare. — Din fr. curetage.