chiureta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIURETÁ, chiuretez, vb. I.
Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din
fr. cureter.chiureta (Dicționar de neologisme, 1986)CHIURETÁ vb. I. tr. A curăța cu chiureta suprafața unei
mucoase, (
spec.) a uterului. [Pron.
chiu-re-. / < fr.
cureter].
chiureta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHIURETÁ vb. tr. a curăța cu chiureta suprafața unei mucoase. (< fr.
cureter)
chiureta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)chiureta, chiurettez v. t. (intl.) a jefui (
pe cineva) de toate bunurile.
chiureta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chiuretá (a ~) (chiu-) vb.,
ind. prez. 3
chiureteázăchiureta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIURETÁ, chiuretez, vb. I.
Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). — Din
fr. cureter.