chivără (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHÍVĂRĂ, chivere, s. f. Acoperământ de cap în formă de chipiu înalt, folosit în trecut de ostașii unor unități militare. ♦ Acoperământ de cap în formă triunghiulară, confecționat sumar din hârtie și folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații; coif. [
Var.:
chíveră s. f.] – Din
rus. kiver.