chiurasier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIURASIÉR s. n. v. cuirasier.chiurasier (Dicționar de neologisme, 1986)CHIURASIÉR s.m. v.
cuirasier.
chĭurasier (Dicționaru limbii românești, 1939)*chĭurasiér m. (fr.
cuirassier). Panțîr, soldat acoperit cu chĭurasă.
V. gebegiŭ.chiurasier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIURASIÉR s. n. v. cuirasier.