chibzuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de
a (
se)
chibzui. ◊
Loc. adv. și adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit.
Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊
Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [
Pr.:
-zu-ia-] –
Chibzui +
suf. -eală.