chibz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIBZ, chibzuri, s. n. (
Înv.; în
expr.)
A sta (sau
a intra)
în (sau
la)
chibz (sau
chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul). – Din
chibzui (derivat regresiv).
chibz (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIBZ, chibzuri, s. n. (
Înv., în
expr.)
A sta (sau
a intra)
în (sau
la)
chibz (sau
chibzuri) = a sta pe gânduri, a reflecta. – Postverbal al lui
chibzui.chibz (Dicționaru limbii românești, 1939)chibz n., pl.
urĭ (d. a
chibzui).
Rar. A sta la chibzurĭ, a te gîndi, a sta pe gîndurĭ, a pregeta, a șovăi.
chibz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chibz (
înv., în
expr.)
s. n.,
pl. chíbzurichibz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chibz n. chibzueală momentană;
a sta la chibzuri, a medita, a reflecta:
dupe ce stătu nițel la chibzuri ISP. [Abstras din
chibzui].
chibz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIBZ, chibzuri, s. n. (
Înv.; în
expr.)
A sta (sau
a intra)
în (sau
la)
chibz (sau
chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul). — Din
chibzui (derivat regresiv).