chibzui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV.
Tranz. și
intranz. A judeca o situație cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦
Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦
Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din
magh. képezni „a forma”.
Cf. magh. képzelni „a-și imagina”.
chibzui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chibzuí (-uésc, chibzuít), vb. –
1. A presupune, a face supoziții. –
2. A reflecta, a medita, a gîndi. –
3. A delibera, a schimba impresii. –
4. A dispune, a organiza, a plănui.
Mag. képezni „a forma, a alcătui” (DAR). Miklosich,
Fremdw., 97, se gîndea la
mag. kobzoni, de unde
rut. kobzovati. Berneker 498 pleacă de la
mag. képzelni, cf. rut. kebzuvaty, slov.
kebzovati. –
Der. chibz, s. n. (preocupare; supoziție, calcul);
chibzuială (
var. chibzuință),
s. f. (reflecție, supoziție; deliberare; conciliabul, opinie);
nechibzuit, adj. (nesocotit, aiurit);
chibzuitor, adj. (prudent, prevăzător).
chibzui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV.
1. Tranz. și
intranz. A judeca cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦
Refl. (Rar) A se îngriji de...
2. Tranz. A pune ceva la cale, a plănui. ♦
Refl. A se sfătui unul cu altul.
3. Tranz. (
Reg.) A-și închipui, a presupune, a bănui. –
Magh. képezni „a forma”.
chibzui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chibzuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. chibzuiésc, imperf. 3
sg. chibzuiá; conj. prez. 3
să chibzuiáscăchibzui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV.
Tranz. și
intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦
Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦
Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. — Din
magh. képezni „a forma”.
Cf. magh. képzelni „a-și imagina”.
chibzuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chibzuì v. a reflecta, a delibera, a decide:
omul chibzuește și Dumnezeu hotărește. [Ung. KÉPZELNI, a închipui].